PRIMARIA LIPOVA

Bazarul Turcesc

Bazarul Turcesc din centrul Lipovei, reprezintă una din puţinele vestigii care au rămas de pe urma stăpânirii otomanilor în Banat, care au ocupat Lipova în două perioade (1552-1595 şi 1613-1718).

Este unul din locurile cele mai cunoscute, şi un important obiectiv turistic, unic în momentul de faţă pe teritoriul României, care oferă în prezent un spaţiu extraordinar pentru dezvoltarea imaginii oraşului, situat în zona centrală a localitaţii.

Bazarul Turcesc este unul din principalele obiective turistice ale zonei, clădire monument-istoric, care face parte din patrimoniul oraşului Lipova , alături de alte clădiri şi monumente istorice de aceeaşi categorie cum ar fi: Muzeul oraşului Lipova, Cetatea Şoimoş, Mănăstirea Maria Radna, Biserica Ortodoxă Română, toate acestea regăsindu-se în lista monumentelor istorice ale judeţului Arad, avizată de către Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

În catalogul monumentelor turceşti în lume

Foarte important de menţionat este faptul că această clădire monument-istoric, a fost construită între anii 1616 ? 1669 , în timpul celei de-a doua ocupaţii turceşti a Cetăţii Lipova, ocupaţie care a durat peste 53 de ani. Bazarul turcesc , cuprindea o serie de prăvălioare pentru comercianţi, pivniţe pentru depozitarea mărfurilor rare şi un loc de târg ferit de intemperiile vremii. A fost construit în scopuri comerciale, de a adăposti pe negustorii veniţi din Imperiul Otoman cu mărfuri.

Bazarul Turcesc asa cum a supravieţuit până astazi, impresionează prin dimensiuni . Clădirea şi-a păstrat în mare măsură forma faţadei de odinioară, străjuită de 8 pilaştri masivi cu aspect cilindric, legaţi între ei prin arcade. În centrul clădirii se găseşte un frontispiciu triunghiular, decorat cu 5 discuri ceramice figurale care par a fi de provenienţă mai târzie. În spatele coloanelor există un larg pasaj, unde comercianţii, potrivit datinei orientale, expuneau marfa, la îndemâna cumpărătorilor. Încăperile bazarului, în decursul secolelor, au fost transformate şi adaptate altor cerinţe. Sub bazar se păstrează o uriaşă pivniţă, folosită iniţial pentru magazii.

Construcţia este singulară pe teritoriul României, fiind clasificată ca Monument istoric şi figurează pe lista Monumentelor Semilunii în lume.

Turcii au lăsat moştenire oraşului Lipova un bazar şi canalizarea, ambele încă funcţionale, după mai bine de patru secole.

Băile Lipova

La 30 km de oraşul Arad şi la doar 3 km de oraşul Lipova, situată în apropierea Podgoriei Aradului, se află Staţiunea Băile Lipova, centru internaţional de agrement. Staţiunea Băile Lipova , bogată în ape carbogazoase , este cunoscută încă din secolul al XVIII-lea.

Staţiunea a fost construită în urma cu peste 100 de ani, în apropierea izvoarelor cu apa minerală, care erau valorificate în tratamente medicale.

Apa minerală locală a fost descoperită de ciobani la începutul secolului al XIX-lea. Calităţiile apei se conservă cel puţin şase luni de zile, timp în care apa rămâne cu un gust proaspăt.

Legenda spune că , apele au fost descoperite de nişte ciobani în transhumanţa spre Banat.

Oprindu-se , în mijlocul pădurii , au găsit un izvor din care au băut apa. Au numit-o `apa acră` ( din cauza conţinutului de dioxid de carbon ).

Îmbutelierea şi comecializarea apei minerale produsă în această staţiune, începe după anul 1900 , când izvoarele de apă minerală au aparţinut Băncii Gloria din Lipova.

În anul 1928 apa de Lipova participă la Bucureşti la o expoziţie , unde va fi premiată cu medalia de aur , devenind : Borvizul de Lipova , furnizorul Casei Regale .

Astfel, în perioada interbelică, Casa Regala a României alege să consume apa minerală de la Lipova.

Staţiunea Balneo-climaterică Lipova , datează , ca unitate de tratament din anul 1892. În 1902 începe construcţia pavilioanelor pentru cazare , iar din 1905 cele pentru vane şi băi calde.

În anul 1933 se construieşte bazinul de înot , braseria , iar după anul 1945 se va moderniza zona de agrement a staţiunii.

În prezent, staţiunea oferă condiţii de cazare şi campare la standarde occidentale, preţurile fiind accesibile pentru turişti.

De asemenea, pentru cei care sunt pasionaţi de pescuit şi dornici de relaxare staţiunea pune la dispoziţie o baltă de peşte unde se pot pescui crapi, somni şi caraşi.

Diversitatea serviciilor oferite de Staţiunea Băile Lipova continuă cu un loc special pentru spectacole şi concerte, cu scenă şi scaune.

Staţiunea Băile Lipova deţine şi propria biserică Ortodoxă, care îi aşteaptă pe cei care ajung în zonă, în fiecare zi de duminică şi zi de sărbătoare pentru a petrece şi momente de plinătate sprirituală.

Aşadar, după investiţii masive, staţiunea Băile Lipova poate fi denumită azi "Perla Văii Mureşului", aceasta oferind o mare diversitate de servicii şi o atmosferă specifică marilor staţiuni europene.

Cetatea Şoimoş

Cetatea a fost construită către sfârşitul secolului al XIII-lea, de către o familie nobiliară. S-a presupus că ar fi vorba despre Paul, ban de Severin, între anii 1272-1275, care o cedează mai întâi fratelui său Nicolae, iar apoi nepotului său de frate, Posa, fiul lui Ioan, în anul 1278. Rolul ei s-a manifestat deja în conjunctura în care s-a derulat mişcarea centrifugă a Transilvaniei şi a vestului Ungariei, sub autoritatea voievodului Ladislau Kan. Cel menţionat a stăpânit cetatea prin doi interpuşi, care, în acelaşi timp, erau şi comiţi de Arad: Alexandru, castelan în jurul anului 1310, şi Dominic, comite la 1311. La începutul secolului următor, respectiv după 1315, ajunge cetate regală, asociată cu demnitatea de comite sau vicecomite de Arad.

Către mijlocul secolului al XV-lea este donată succesiv. Dintr-un document redactat de capitlul din Buda, la 1442, înţelegem că iniţial a fost zălogită, pentru suma de 19.000 de florini, lui Ladislau Hagymasi de Bereczko şi rudelor sale, de către regele Albert (1439). A fost smulsă din mâinile aceluia de către credincioşii noului rege (1440). Apoi, Vladislav I, a donat-o familiei Ország.

Cele două părţi au convenit asupra stăpânirii comune, tocmai în anul 1442. În urma unui proces nu tocmai clar, ajunge în mâinile Hunedoreştilor (1446). Ioan de Hunedoara şi-a înlăturat adversarii acordându-le alte compensaţii. Unele indicii au condus la presupunerea că în timpul lui Ioan de Hunedoara, cetatea a fost refăcută. Adevărul este că abia din anul 1453, stăpânirea lui a fost oficializată de tânărul rege Ladislau al V-lea. Nimeni nu ştie însă ce anume şi ce proporţie au avut aceste lucrări.

A fost ocupată de turci în 1552, apoi eliberată în 1595. S-a cedat definitiv turcilor de către principele Gabriel Bethlen, după care a rămas în mâinile lor până în 26 martie 1688. A deţinut încă rosturi militare la începutul secolului al XVIII-lea, fără să fie implicată în vreun eveniment mai important. A fost părăsită oficial abia în 1788 şi supusă demolărilor. Accesul dificil şi relativa depărtare de localitate, au fost motivele care au stopat accelerarea proceselor distructive efectuate cu mâna omului. Din secolul al XIX-lea a fost protejată de legea monumentelor, iar ultimele reparaţii s-au produs la începutul deceniului şapte al secolului următor.

Domeniul cetăţii a fost unul dintre cele mai mari, din teritoriul comitatelor de vest. El număra, către sfârşitul secolului al XV-lea, aproape 100 de sate răspândite nu numai pe suprafaţa comitatului Arad, ci şi în învecinatul Timiş.

Satele domeniului sunt din nou trecute în revistă la începutul secolului al XVI-lea.

Muzeul orăşenesc Lipova

Muzeul Orasului Lipova funcţionează , începând cu anul 1958 , în casa lui Sever Bocu - ministrul Banatului şi preşedintele Partidului Natţional Ţărănesc din Timiş - Torontal.

Între anii 1958 -1972 , se constituie Fondul Vechi, format din obiecte de istorie , etnografie şi artă populară, rezultate din naţionalizarea bunurilor familiei Bocu şi din achiziţii.

Între anii 1980 - 1986 , familia Costescu -Varga doneaza colecţia personală de artă plastică şi decorativă, îmbogaţind patrimoniul muzeal lipovan.

Clădirea muzeului este impresionantă , fiind realizată sub forma unui `mic palat de stil franţuzesc`.

Mănăstirea Maria Radna

Piatra de temelie , în forma pe care o are astăzi , a fost pusă în anul 1756. Prima biserica , pe acelaşi loc , fiind ridicată la 1520, însă a fost distrusă de turci.

Biserica, de rit catolic , a fost ridicată de o seama de călugări franciscani veniţi din Bosnia. Biserica are 58 de metri , altare secundare sş unul principal din marmură albă de Carrara. Este construită in stil baroc.

Biserica şi clădirile mănăstirii închid între ele o curte dreptunghiulară. Cladirile au coridoare din care se intră în camerele care au fost chiliile călugărilor.

În anul 1941 călugării au fost evacuaţi , iar din anul 1949 clădirile au fost transformate în azil de bătrâni.

În 1902 se pictează biserica , iar in 1905 se instalează orga .

În 1911 turnurile se Înalţă cu încă 31 metri.

În 1912 sunt comandate şi instalate cele 40 de bănci de stejari

Biserica Ortodoxa Lipova

Despre existenţa unei biserici ortodoxe la Lipova se aminteşte de pe vremea lui Ludovic cel Mare, 1342-1382.

În 1427 se pomeneşte despre existenţa unei biserici Greco-ortodoxe.

Datând din secolul al XIV-lea, biserica din Lipova este contemporană cu primele monumente ecleziastice muntene: Tismana,Cozia si altele.

Biserica din Lipova este împodobită cu două straturi de frescă veche,datând din secolul al XV-lea.

În 1732 comunitatea ortodoxă lipovană, reface vechea pictură , iar în 1785 vechiul iconostas este dărâmat şi înlocuit cu cel actual, pictat de Teneţchi.

În anul 1792 proporţiile bisericii sunt amplificate, iar arhitectura primeşte un accent baroc.

Ultima restaurare a fost făcută între anii 1928-1930 cu , contribuţia substanţială a lui Sever Bocu - ministrul Banatului. Bolta a fost ridicată de la 7 la 14 metri, ferestrele au fost împodobite cu vitralii.

`Biserica, odinioară Catedrala Episcopala a fost sfinţită şi redată destinaţiei ei divine la 21 Decembrie 1930. Nu pentru noi, Doamne, ci pentru Gloria Ta şi a Ţării` ( Sever Bocu ).

Podul de peste Mureş

Podul metalic peste râul Mureş a fost construit de către autorităţile austro - ungare şi a fost dat în folosinţă în anul 1896.

Podul face legatura între Lipova şi Radna şi are o lungime de 144 metri.

Este podul Marei lui Slavici, din romanul `Mara`.