Poeme de pe meleaguri lipovane

Vineri, 15 Ianuarie, 2016    /    972 accesari

Volumul POEME , al poetei  Ana Olimpia Nicolescu a apărut în anul 2014 la Editura ARTES din IAŞI;   fiind o  însumare a  poeziilor publicate de-a lungul anilor la: Editura Junimea în  volumele  Paşi prin viaţă/2013 şi  Ploaie de gânduri/2014,  la Editura Sf.Ierarh Nicolae în volumul Sentimente/2014 , precum şi câteva poezii  datând din perioada liceului , care au fost publicate în Revista şcolară a Liceului Teoretic din Lipova, Gând Tineresc. Ana Olimpia Nicolescu este vizitată de ,,muza poeziei “ de când se afla pe băncile şcolii.

Născută în micuţul orăşel Lipova , în urmă cu jumătate de secol, îşi face studiile în oraşul natal iar cele universitare, la Timişoara ; Lipova , rămâne  unul dintre cele mai frumoase edificii sufleteşti , ca o nostalgie care vibrează în poezia « Oraşul meu natal »:

,, Mi-e dor de-oraşul meu natal,

Cu salcii plângătoare,

Cu Mureşul ce spală-n mal

Copacii pe picioare.”

            Semnalând acest volum de POEME, propunem cititorului o întâlnire cu poeta IUBIRII  prin excelenţă. Chiar dacă volumul este conceput pe capitole tematice, fiecare debutând cu un motto, (TINEREŢEA, VEGETAŢIA, FAUNA, ANOTIMPURI, IUBIREA, DESTINUL, SENTI-MENTUL ,CREDINŢA) ,  laitmotivul, este iubirea, cu infinitele sale faţete.

Este vorba de dragostea de natură, de animale, de locurile natale, de părinţi sau pur şi simplu de fiinţa iubită; poeta reuşeşte să ne transmită stările ei sufleteşti cu toate nuanţele lor , de la o simplă tresărire, la freamăt intens în faţa Frumosului. Acest sentiment al frumosului  este surprins în cele mai diverse ipostaze în ciclurile Anotimpuri, Vegetaţia sşi Fauna, în care  merii, perii, cireşii, păpădiile sau florile de câmp şi floarea de colţ , defilează în faţa ochilor noştri armonizându-se cu  ciripitul păsărilor, goana cailor şi a  caprelor negre.

Aceste imagini sunt  intens reprezentate în poezii cum ar fi :

MĂRUL

,,Ce măr cu floare roz

Mi-a decorat privirea !

Mi-a încântat şi ochii

Şi sufleul, şi firea.”

CIREŞUL

,,A-nflorit precum fecioara,

La altar în ziua nunţii,

Purta alb purificat

O coroană-n jurul frunţii”

Viaţa prinde culoare, identitate şi energie în:

CAPRA NEAGRĂ

,,Cu ochii marişsi negri

Pierdută între munţi

Atinge cu copita

Bătrânii nori cărunţi.”

CIRIPITUL PĂSĂRILOR

,,Ciripitul păsărilor

Ce uvertură deplină !

Natura se desfată ,

În soare şi lumină.”

MIELUL (sau PASTORALA)

,,Era şi creţ şi drăgălaş, zburdând prin iarba crudă

Şi mă fixa cu ochi miraţi, privirea lui cea udă”

CALUL

,,N-ai să-nţelegi nici galopatul

Copitelor ce bat în humă

Nici calul scuturându-şi coama

Pe-a valurilor albă spumă.”

Poemele care ilustrază ciclurile Iubirea,Destinul,Sentimentul , sunt cele mai numeroase .Dragostea pentru fiinăa iubită se confundă adesea cu dragostea de ţară , pentru tradiţiile ancestrale şi pentru natura , care potenţează sentimentul uman.

IUBIREA DE TINE

,,În încăperea cu pansele

Şi cu miros de flori de tei,

În iarba câmpului  şi-n stele,

Ghicesc că încă mă mai vrei.”

PRIBEGIE

,,Eu sunt poetul fără nume

Şi fără coarde la chitară.

Din suflet , fredonez iubirea,

Din frunză,dragostea de ţară.”

MIELUL (sau PASTORALA)

« Mi-ar fi plăcut măcar o zi să păstoresc în viaţă

Să am ciomag de ciobănaş şi soarle pe faţă.

………………………………………………………………

Să  bată clopote în sat ,sfârşitul săptămânii

Iar eu la stână să mă rog, cu oile şi câinii. »

Nu lipseşte nici tema melancoliei în faţa timpului care trece (temă dragă poeţilor încă din antichitate) a destinului care ni- i  răpeşte pe cei dragi; sentiment frumos ilustrat în poezia

ARDERI

,,Ai fost nimicul care arde

Un INFINIT pierdut in cer,

Urma cometei in cadere,

Intre etern si efemer”.

Această melancolie este însă trecătoare ,poeta Ana Olimpia Nicolescu simţindu-se în largul ei doar în starea de freamăt adolescentin , în faţa Iubirii  şi a Poeziei.

EU-SUFLET VAGABOND

,,Sunt cel ce fluieră pe stradă

Cel care-şi poartă capu-n nori

Şi nu îmi pasă dacă mâine

În plete,îmi vor creşte flori.”

Este o poezie senină, muzicală, care reuşeşte să ne transmită bucuria de a trăi şi de a simţi, bucuria lucrurilor simple , a existenţei cotidiene,dar şi CREDINŢA în   veşnicia entităţii divine.

CER

,,Eşti infinitul meu cel drag,

Prin care mai respir,

Puterea cătinei din munţi

Şi flori de trandafir.”

O fi mult, o fi puţin, rămâne să descoperim …

Doina Lungu