PRIMARIA LIPOVA

  • Slide 1
  • Slide 4
  • Slide 3
  • Slide 2
  • Slide 5
  • Slide 6
  1. FaceBook
  2. Google Plus
  3. Twitter
  4. Pinterest

PRIMĂRIA LIPOVA

Adresa: Str. N. Balcescu, nr. 26
Lipova, Jud. Arad, Romania
Nr.Tel: 0257-561.133
Nr.Fax: 0257-563.067
Adresa E-mail:
contact@primarialipova.ro
Adresa Website:
www.primarialipova.ro


DETALII » ŞTIRI LOCALE ŞI ANUNȚURI PUBLICE Vezi si altele

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

Luni, 28 Ianuarie, 2019    /    59 accesari


UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

 

Deși poporul român a avut de la formarea sa aceleași limbă, tradiții și obiceiuri, a trăit timp de secole în unități statale și provincii distincte, fiecare cu o viață politică proprie. A existat mereu o conștiință a comunității de origine și limbă la români, de o parte și de alta a Carpaților.

Totuși, în Evul Mediu aceasta nu însemna că majoritatea sau măcar o parte însemnată a românilor credea că toți românii ar trebui să se unească într-un singur stat național.

La 1600, când a unit cele trei principate, Mihai Viteazul nu a avut intenția de a crea un stat național al românilor, pentru că încă nu apăruse conștiința națională. Aceasta s-a născut în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea și a fost creația unui mic grup de intelectuali, boieri și clerici români originari de pe ambele părți ale Carpaților, precum ardelenii Ioan-Inochentie Micu-Klein și Simion Bărnuțiu, moldovenii Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, muntenii Ion Heliade Rădulescu și Nicolae Bălcescu. Ei au fost cei care au contribuit la răspândirea conștiinței naționale în rândul unor cercuri românești din ce în ce mai largi și, o dată cu aceasta, la creșterea dorinței de unire a românilor într-un singur stat.

Unirea românilor era însă foarte greu de realizat, pentru că ei se aflau în totalitate sub stăpânirea sau dominația unor state vecine puternice. La jumătatea secolului al XIX-lea Bucovina, Transilvania, Banatul și Crișana erau stăpânite de Imperiul Austriac, Basarabia fusese cucerită de Rusia, iar Dobrogea făcea parte din Imperiul Otoman. Doar Moldova și Țara Românească își păstraseră propria conducere, dar erau și ele vasale ale Imperiului Otoman și sub protecția Rusiei, adică se găseau sub o dublă dependență.

Totuși, voința de unire a fost exprimată clar și puternic în timpul revoluției din 1848, dar aceasta a fost înăbușită de marile imperii vecine.

Dupa revoluție, fruntașii revoluționari din Moldova și Țara Românească s-au refugiat în țările din Occidentul Europei și au publicat numeroase cărți, broșuri și articole prin care au încercat să facă cunoscută opiniei publice existența românilor și dorința lor de a se uni într-un singur stat.

Peste câțiva ani s-a ivit o împrejurare favorabilă. În 1853, Rusia, dorind să cucerească Strâmtorile Bosfor și Dardanele, a atacat Imperiul Otoman, declanșând războiul Crimeii (1853-1856). Atunci Franța, Marea Britanie și Sardinia, temându-se de o creștere prea mare a puterii Rusiei, s-au aliat cu Imperiul Otoman și l-au ajutat să câștige războiul.

Fruntașii români refugiați în Occident au profitat de teama opiniei publice față de Rusia și au alcătuit memorii, articole, broșuri și cărți prin care au propus unirea Moldovei cu Țara Românească într-un stat neutru, aflat sub garanția marilor puteri, care să formeze o barieră între Rusia și Imperiul Otoman.

La Congresul de pace de la Paris (1856) Franța, condusă de Napoleon al III-lea, a propus unirea celor două principate într-un singur stat, dar deși unele mari puteri au susținut această idee, s-au opus în special Imperiul Austriac și cel Otoman. Primul se temea că o Românie unită va dori să cucerească și teritoriile românești aflate sub stăpânire austriacă, iar celălalt că România unită va dori să-și obțină și independența, renunțând la vasalitatea față de Imperiul Otoman. Din cauza opoziției acestor puteri, cărora li s-a alăturat și Marea Britanie, care avea interese politice în susținerea Imperiului Otoman, Congresul de la Paris nu a decis Unirea Principatelor. S-a luat însă hotărârea ca locuitorii lor să fie consultați dacă doresc să se unească, prin convocarea unor Adunări ad-hoc, în care să fie reprezentate toate clasele sociale, inclusiv țărănimea.

Adunările ad-hoc au fost organizate în toamna anului 1857 și atât cea de la București, cât și cea de la Iași au cerut Unirea Principatelor într-un singur stat neutru, aflat sub garanția marilor puteri. Soarta Principatelor a fost decisă de marile puteri în cadrul unei noi conferințe care s-a desfășurat tot la Paris, în anul 1858. După lungi dezbateri, aceasta a adoptat în august 1858 un document numit Convenția de la Paris, care urma să joace rolul de constituție a Principatelor. Dar deși românii ceruseră unirea, Convenția prevedea doar existența a două instituții comune ale celor două principate, Înalta Curte de Justiție și Casație, cu rol judecătoresc, și Comisia Centrală, cu rol legislativ. În rest toate instituțiile de conducere urmau să fie separate: domnii, guvernele, parlamentele etc.

Românii au fost nemulțumiți de decizia Conferinței de la Paris, dar fruntașii mișcării unioniste au observat că aceasta nu este suficient de precisă, nu prevede că domnii celor două principate trebuie să fie persoane diferite. De aceea, după ce Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă de la București l-a ales și ea domn tot pe Cuza, la 24 ianuarie 1859.

Deși unele mari puteri nu au dorit inițial să recunoască dubla alegere a lui Cuza, spunând că ea contravine spiritului Convenției de la Paris, Franța i-a sprijinit pe români și în cele din urmă dubla alegere a fost recunoscută de toate marile puteri.

În anii următori Alexandru Ioan Cuza și colaboratorii săi au reușit să obțină și recunoașterea unirii celorlalte instituții ale celor două principate, capitala fiind stabilită în ianuarie 1862 la București, și au inițiat reforme importante precum reforma agrară și reforma învățământului, care au contribuit la modernizarea statului și a societății românești.

Unirea Țării Romanesti cu Moldova, înfăptuită la 24 ianuarie 1859, reprezintă actul politic care stă la baza României moderne. Statul național român s-a format treptat, începand cu Unirea din 1859 si încheindu-se în 1918, când lupta de eliberare națională a poporului român a fost încununată de victorie, prin Marea Unire.

 

 

 

prof. dr. Sebastian Bunghez

Liceul „Atanasie Marienescu”, Lipova


http://ec.europa.eu/solvit/index_ro.htm
https://sgg.gov.ro/new/guvernare-transparenta-deschisa-si-participativa-standardizare-armonizare-dialog-imbunatatit-cod-sipoca-35/

PRIMĂRIA ORAȘULUI LIPOVA utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.primarialipova.ro. Vă aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC (”Directiva E-Privacy”) și de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a accestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (”Regulamentul GDPR”).Politica de cookies sau/si Politica de Confidentialitate si dorim sa confirmi acordul tau.